Cornul este un arbust mare sau un pom mic, de 3–8 m, care crește spontan în pădurile de stejar și pe marginile de pădure din dealurile și câmpiile României. Înflorește primul din grădină, în februarie–martie, cu flori mici și galbene pe ramuri încă goale, și dă hrană timpurie albinelor. Fructele, coarnele, sunt roșii, lucioase, acrișoare și se coc la sfârșitul verii; din ele se fac dulceață, sirop, compot și lichior.
Cornul crește încet, dar trăiește foarte mult, peste o sută de ani, și are lemnul cel mai tare dintre arborii noștri. Rareori e atacat de boli și dăunători, așa că aproape nu are nevoie de stropiri.
Unde crește în România
Crește bine în aproape toată zona de câmpie și deal: pe dealurile subcarpatice, în Podișul Transilvaniei, în Moldova, în Banat și Crișana, în Câmpia Română și în pădurile din Dobrogea, până pe la 800–1000 m. Suportă soluri calcaroase, sărace și uscate și semiumbra de la marginea pădurii. În depresiunile montane cele mai reci florile timpurii pot fi prinse de ger, așa că rodul e mai nesigur. Nu-i plac solurile cu apă stagnantă.
✓ câmpie, sud✓ câmpie, vest✓ Dobrogea✓ Moldova✓ Transilvania, deal✓ deal✕ depresiuni reci✕ munte✕ munte înalt
Cum se plantează
- Plantează toamna, în octombrie–noiembrie, sau primăvara foarte devreme, în martie; cornul pornește în vegetație printre primii.
- Pune cel puțin două exemplare de origini diferite, la 3–5 m unul de altul, sau la 1,5–2 m dacă vrei un gard viu.
- Sapă o groapă de 50 cm lățime și adâncime, amestecă pământul cu 3–5 kg de gunoi bine descompus și plantează la aceeași adâncime ca în pepinieră.
- Udă cu 10–15 l de apă și udă din nou o dată pe săptămână în prima vară, dacă nu plouă.
Îngrijire
- Taie foarte puțin: doar ramurile uscate, rupte sau care se încrucișează, iarna sau după înflorire.
- Dacă vrei pom, nu tufă, păstrează o singură tulpină și scoate lăstarii de la bază în primii ani.
- Udă doar în primii doi ani și în verile foarte secetoase; cornul matur rezistă singur.
- Culege coarnele când sunt roșu-închis și se desprind ușor sau cad singure; cele culese prea devreme sunt astringente.
- Întinde o plasă sub tufă la coacere, pentru că fructele coapte cad repede.
Soiuri și forme
În grădini se plantează exemplare din sămânță sau soiuri selecționate cu fructe mari, altoite: Jolico (din Austria), Kasanlak (din Bulgaria) și selecții ucrainene precum Vladimirsky și Vavilovets. Există și forme cu fructe galbene. Cornul este parțial autofertil, dar rodește mult mai bine dacă are în apropiere încă un corn. Sângerul (Cornus sanguinea) este o specie înrudită, cu fructe negre, necomestibile.
Întrebări frecvente
Când se plantează cornul?
Toamna, din octombrie până la îngheț, sau primăvara foarte devreme, în martie, înainte de înflorire.
În câți ani face coarne cornul?
Un corn altoit rodește în 3–4 ani de la plantare; unul din sămânță, abia după 7–10 ani.
Cât crește cornul pe an?
Cornul crește încet, de obicei 20–40 cm pe an, și ajunge la 3–5 m în 15–20 de ani.
Cum se înmulțește cornul?
Din sămânță, care încolțește greu, de multe ori abia în al doilea an după semănat, prin marcotaj sau prin altoire. Pentru fructe mari, cumpără un corn altoit dintr-un soi cunoscut.
Informațiile sunt orientative. Pentru o livadă sau o plantare mare, cere sfatul unei pepiniere sau al unui inginer horticol din zona ta.