Cerul (Quercus cerris) este stejarul care suportă cel mai bine căldura și seceta. Formează păduri în sudul și vestul țării, în Oltenia, Muntenia, Banat, Crișana, Dobrogea și sudul Moldovei, adesea împreună cu gârnița. Îl recunoști după cupele ghindelor acoperite cu solzi lungi și ondulați, ca o barbă, după frunzele aspre cu lobi ascuțiți și după mugurii înconjurați de fire lungi.
Crește mai repede decât stejarul și gorunul și se descurcă pe soluri argiloase grele, care vara crapă de uscăciune și primăvara rețin apa. De aceea e o alegere bună pentru perdele de protecție și pentru terenuri dificile din sud, acolo unde alte specii de stejar suferă.
Unde crește în România
Crește bine în Câmpia Română și Câmpia Olteniei, în Câmpia de Vest, în Dobrogea (în pădurile din Podișul Babadagului), în sudul Moldovei și în dealurile joase din Subcarpați și Podișul Getic, de obicei sub 600–700 m. În Transilvania apare doar local, pe dealurile calde din sud-vest. Nu e potrivit în depresiunile montane și la munte: gerurile sub -25°C și sezonul scurt îl afectează. Pe teren forestier plantarea și tăierea urmează regulile silvice, iar tăierea se face cu autorizare.
✓ câmpie, sud✓ câmpie, vest✓ Dobrogea✓ Moldova✕ Transilvania, deal✓ deal✕ depresiuni reci✕ munte✕ munte înalt
Cum se plantează
- Plantează toamna, în octombrie–noiembrie, sau primăvara devreme, în martie–aprilie.
- Alege puieți tineri, de 1–2 ani, la ghiveci; rădăcina pivotantă nu suportă bine mutarea exemplarelor mari.
- Pe argilă grea sapă o groapă mai largă (60–70 cm) și amestecă pământul scos cu nisip sau compost, ca să nu se formeze o „cadă” în care stă apa.
- Udă bine după plantare și pune mulci în jurul puietului, ca să păstreze umezeala în prima vară.
Îngrijire
- Udă în primele două veri, la secetă, câte 20 l pe săptămână; după ce s-a prins nu mai are nevoie.
- Elimină iarba din jurul puietului în primii 3 ani.
- Taie iarna doar ramurile uscate; formele joase se pot conduce cu un singur trunchi, dacă vrei lemn drept.
- Atenție la ger: puieții tineri plantați mai la nord pot degera la vârfuri în iernile foarte aspre.
Soiuri și forme
Cerul se cultivă ca specie forestieră și pentru perdele de protecție. Specii înrudite: gârnița (Quercus frainetto), cu care crește adesea împreună în sud; stejarul pufos (Quercus pubescens), pe pante calcaroase uscate din Dobrogea și sud-vest; stejarul pedunculat (Quercus robur), pe soluri mai umede. Lemnul de cer crapă ușor la uscare și nu e bun pentru mobilă, dar e un lemn de foc foarte bun.
Întrebări frecvente
Cum deosebesc cerul de stejar?
Cerul are cupele ghindelor cu solzi lungi, răsuciți, frunze aspre cu lobi ascuțiți și fire lungi în jurul mugurilor. Stejarul are cupa cu solzi mici și lipiți și lobi rotunjiți.
E bun lemnul de cer pentru foc?
Da, are putere calorică mare, apropiată de a stejarului. Trebuie uscat 1–2 ani, pentru că proaspăt are multă apă.
Cât crește cerul pe an?
Pe sol bun 40–60 cm pe an în tinerețe, mai repede decât stejarul și gorunul.
La ce distanță de casă se plantează?
La cel puțin 15 m de fundație și de rețele; coroana ajunge la 12–20 m lățime.
Informațiile sunt orientative. Pentru o livadă sau o plantare mare, cere sfatul unei pepiniere sau al unui inginer horticol din zona ta.