Ienupărul comun este un arbust sau arbore mic, cu ace înțepătoare grupate câte trei și fructe (galbule) albăstrui-negre, care se coc abia în al doilea sau al treilea an. Crește încet, dar e foarte rezistent: suportă gerul, seceta, vântul și solurile sărace, pietroase sau nisipoase.
În România crește spontan în pășuni, poieni și margini de pădure, de la deal până la munte, iar forma pitică, ienupărul de munte, acoperă versanți întregi în golul alpin. Boabele uscate se folosesc drept condiment la varză, vânat și murături și la aromatizarea ginului; nu le consuma în cantități mari și deloc în sarcină.
Unde crește în România
Crește bine în Podișul Transilvaniei, în Moldova, pe dealurile din Subcarpați, în depresiunile reci (Ciuc, Giurgeu, Toplița, Maramureș), la munte și, în forma pitică, în golul alpin. În Câmpia de Vest merge bine pe soluri bine drenate. În Bărăgan și Dobrogea, căldura de vară îl slăbește; acolo alege specii mai rezistente la căldură, cum sunt ienupărul de Virginia (Juniperus virginiana) sau ienupărul chinezesc (Juniperus chinensis). Nu suportă umbra deasă și solul îmbibat cu apă.
✕ câmpie, sud✓ câmpie, vest✕ Dobrogea✓ Moldova✓ Transilvania, deal✓ deal✓ depresiuni reci✓ munte✓ munte înalt
Cum se plantează
- Plantează primăvara, în martie–aprilie, sau toamna devreme, în septembrie–octombrie, cu plante la ghiveci: ienupărul nu suportă bine replantarea cu rădăcina golă.
- Alege cel mai însorit loc din grădină; pe sol greu, argilos, pune un strat de pietriș pe fundul gropii.
- Plantează la aceeași adâncime ca în ghiveci, fără gunoi de grajd proaspăt, și udă cu 5–10 l de apă.
- Pentru un gard viu informal, plantează la 0,8–1 m; ca exemplar izolat, lasă 1,5–2 m în jur.
Îngrijire
- Udă doar în primul an, în perioadele secetoase; apoi nu mai are nevoie de udare.
- Nu-l îngrășa: pe sol prea bogat crește moale și se desface.
- Tunde ușor, doar vârfurile verzi, primăvara; nu tăia în lemnul gol, pentru că nu mai lăstărește.
- Scutură zăpada grea de pe formele columnare, ca să nu se despice.
Soiuri și forme
Pentru grădini se folosesc forme ale ienupărului comun precum 'Hibernica' și 'Suecica' (columnare), 'Repanda' și 'Green Carpet' (târâtoare). În munții noștri cresc și ienupărul pitic (Juniperus communis subsp. alpina) și cetina de negi (Juniperus sabina), toxică. Unele specii, mai ales J. sabina și J. chinensis, găzduiesc rugina părului, așa că nu le planta lângă peri.
Întrebări frecvente
Când se plantează ienupărul?
Primăvara, în martie–aprilie, sau în septembrie–octombrie. Folosește plante la ghiveci, care se prind mult mai sigur.
Cât crește ienupărul pe an?
Încet: 10–20 cm pe an la formele columnare și mai puțin la cele târâtoare.
Se pot mânca boabele de ienupăr?
Galbulele coapte ale ienupărului comun se folosesc drept condiment, în cantități mici. Nu le folosi în sarcină sau dacă ai probleme de rinichi, și nu confunda planta cu cetina de negi, care este toxică.
De ce se usucă ienupărul?
Cel mai des din cauza solului umed, a umbrei sau a tăierii în lemn gol. Uneori vinovată e și o rugină sau un atac de afide, vizibile pe ramuri.
Informațiile sunt orientative. Pentru o livadă sau o plantare mare, cere sfatul unei pepiniere sau al unui inginer horticol din zona ta.